Marvelous Work and a Wonder® Testimonials

English translation follows.

Cel mai bun lucru pe care l-aș fi putut face vreodată în viața mea l-am făcut în urmă cu aproximativ patru ani, la începutul anului 2016. Acel lucru m-a condus mai târziu la un eveniment de viață semnificativ care a avut cel mai mare impact asupra existenței mele muritoare. Mai târziu am realizat marea semnificație a alegerii pe care am făcut-o.

Pentru prima dată în viața mea, m-am deschis la posibilitatea că toată cunoașterea, tot ceea ce știu și mi-a fost inoculat în minte de către această lume ar putea fi greșit. Da, am recunoscut că toate diplomele, gradele și toate școlile pe care le-am absolvit și cu întreaga experiență religioasă pe care o am, aș putea fi doar un PROST, unul care NU ȘTIE NIMIC despre realitatea umană. NIMIC! Dar am fost dispus să renunț (dacă mi s-ar cere) la tot ceea ce această lume mi-a oferit sau mi-ar putea oferi, în schimbul cunoașterii ADEVĂRULUI REAL. Eram gata să trăiesc toate zilele vieții mele sub un pod, doar cu o pernă și o pătură, dar cel puțin să am ADEVĂRUL REAL în mâinile mele. Și intenția a fost de a primi înțelegere și claritate mentală despre modul în care noi, ca ființe umane, am putea experimenta împlinirea individuală, adevărata fericire si pace. Această alegere m-a condus mai târziu către LUCRAREA MINUNATĂ ȘI O MINUNE care mi-a atins mintea și inima într-un mod în care nu fuseseră atinse niciodată înainte.

CÂTEVA LUCRURI DESPRE MINE ȘI VIAȚA MEA PERSONALĂ

Povestea mea personală a început pe 3 ianuarie 1975. M-am născut în orașul Cluj-Napoca, România, într-o familie săracă. Părinții mei au făcut tot posibilul să muncească din greu pentru a ne oferi (mie și fratelui meu mai mic) necesitățile de bază ale vieții, sperând că vom avea o viață mai bună în viitor. Am avut o copilărie foarte fericită. Mi-am petrecut aproape toate vacanțele la țară, în natură, unde locuiau bunicii noștri, departe de aglomerația și stresul orașelor. În România, vacanța de vară durează aproximativ trei luni. Încearcă să-ți imaginezi! Deși a fost o mare bucurie să ne vedem părinții care ne vizitau aproape la fiecare săptămână, nu am vrut să ne întoarcem la oraș până la sfârșitul vacanțelor.

Părinții mei au observat că eram un băiat emotiv și timid, cu o structură osoasă fragilă și, pentru că studiam bine la școală (potrivit așteptărilor sistemului de învățământ de la acea vreme) m-au încurajat să urmez Liceul Pedagogic, care ulterior s-a dovedit a fi o alegere potrivită pentru mine. Cum să nu fie o alegere potrivită un liceu în care se află doar 10-15 băieți și câteva sute de fete. :)) Apropo, prietenii mei și cei apropiați mă cunosc ca fiind un tip distractiv, cu un simț al umorului dezvoltat. Participarea la cursuri a fost de aproape 100%. De ce să renunțăm la cursuri când fetele sunt la școala noastră? :)) Adevărul este că încă din primii ani de liceu mi-am dat seama că munca cu copiii și petrecerea timpului printre ei îmi aduc o mare bucurie personală.

În liceu, am fost un tânăr liniștit. Am trăit în pace și prietenie cu ceilalți. Nu am depus prea mult efort pentru învățare comparativ cu ceilalți colegi. Am fost ultimul la orele de engleză. Mi-a plăcut sportul. Am practicat Taekwondo câțiva ani. Desi am fost un practicant sârguincios, mi-a lipsit acel spirit de luptător nemilos necesar pentru a învinge așa zisul adversar. Nu am avut întâlniri în liceu, deși unele fete ar fi vrut să fie cu mine. Am rămas „flămând” deși aveam „pâinea și cuțitul” în mâini. Să-mi fie rușine. Ce slujitor jalnic am putut fi! Corect? :))

Dar cât de timid am fost? Ei bine, iată o poveste de râs și plâns care a avut loc după ce m-am întors din armată. Imaginează-ți că vizitezi o fată care îți place și ea te îndrăgește. Te așteaptă în fața clădirii, apoi urcați împreună în lift și ea apasă butonul pentru etajul 10, chiar dacă locuiește la etajul 2. Apoi fața zâmbitoare a tinerei de 18 ani pare să strige la tine: „Ce aștepți?” Și tu nu faci nimic. :)) Tânărul acela timid, naiv și în afara spațiului, am fost eu. Vai, vai .., Oh, apropo, ne-am întors apoi la etajul al doilea și când am deschis ușa, tatăl ei era chiar în fața liftului. Ce și-a spus oare în mintea lui despre mine? :))

Anii de liceu au fost minunați. Trupurile noastre erau vibrante și sănătoase, iar necesitățile de bază ale vieții ne-au fost oferite de către părinții noștri (care în majoritate și-au irosit o mare parte din viață pentru asta, lucrând ca sclavi pentru unele companii). Am fost tineri și liberi să alegem fiecare dintre noi să ne exprimăm esența și să experimentăm ceea ce ne dorim. Ne vedeam ca parte a unei familii extinse, fiecare cu individualitatea lui. Ce lume minunată! Ce vremuri memorabile!

După liceu, am lucrat câțiva ani ca învățător pentru școala primară. Am fost în armată un an. Serviciul militar era obligatoriu la acea vreme. În armată, nu puteam fi promovat la gradul de sergent și să conduc un grup de soldați pentru că eram prea „blând” cu colegii mei și nu eram suficient de „dur”. Așa că mi-am petrecut cea mai mare parte a timpului lucrând în birou ca scrib cu ofițeri care erau … ești pregătit să auzi? … care erau doar ofițeri militari de sex feminin. Pot spune că armata a fost un timp greu pentru mine? :))

Au urmat apoi anii de facultate, fără griji, cu timp petrecut în oraș, în cluburi, muzică, dans. A venit apoi și timpul sexului care personal mi-a adus multă plăcere dar și multă suferință.

Îmi amintesc că am studiat și am luat examenul la Universitatea de Informatică, dar taxa școlară anuală pentru locul pe care l-am obținut a fost prea costisitoare pentru mine … Așa că a doua zi mi-am retras dosarul. În cele din urmă, am absolvit o altă facultate la secția design industrial și am lucrat în acest domeniu pentru câțiva ani buni.

Acum doi ani am început să scriu cărți ilustrate pentru copii. Am creat un moment artistic de lectură educativă cu și pentru copii, în care joc rolul de Spiriduș al Poveștilor. Este un spectacol amuzant oferit copiilor de la grădiniță și din școala primară. Ne amintim să facem ceea ce iubim cel mai mult, astfel încât bucuria noastră să fie mare și să le permitem celorlalți copii să facă același lucru. Promitem că nu ne vom schimba inima noastră de copil cu una „de piatră”. După mai multe versiuni de prezentare am ales să ofer gratuit acest spectacol. Au fost părinți care au vrut să cumpere cărțile și cu banii pe care i-am obținut din vânzarea acestora, la prețul autorului, am câștigat un venit pentru necesitățile mele de bază ale vieții.

CUM AM GĂSIT LUCRAREA MINUNATĂ ȘI O MINUNE

La vârsta de 30 de ani, după nouă luni de discuții cu misionarii, am fost botezat în biserica cunoscută ca fiind Biserica lui Iisus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă (Mormonii) care pretindea că este singura biserică adevărată a lui Dumnezeu. A fost o alegere dificilă având în vedere că în România majoritatea populației este creștin ortodoxă și toți cei care aleg alte religii sunt văzuți ca oameni care au trădat adevărata credință în Dumnezeu.

Am rezonat cu multe adevăruri noi pe care le-am găsit în Cartea lui Mormon (de exemplu: locuitorii Americii antice au primit și ei scrieri care vorbesc despre codul umanității, așa-numita Evanghelie a lui Hristos.) Am devenit convins de faptul că această Carte a lui Mormon era „Cuvântul lui Dumnezeu”. După câteva luni, am fost chemat în funcții de conducere fiind unul dintre membrii preferați din ramură. Apoi a urmat căsătoria cu Lavinia în templu. Împreună avem un fiu.

În biserică am fost activ și am făcut tot ce ar putea face vreodată un membru foarte zelos. Dar cu cât încercam să facem și să devenim mai asemănători cu ceea ce se aștepta să fim, cu atât deveneam mai obosiți, epuizați, neîmpliniți și nefericiți. Cupluri tinere din ramurile bisericii se aflau în aceeași situație. Acestea pur și simplu nu vroiau să recunoască acest fapt. Nu am fost fericit să aud că familiile au probleme. Vroiam doar să înțeleg cauzele și să știu soluțiile pentru a le rezolva. Informațiile pe care le-am primit în biserică nu mi-au fost suficiente. Am cumpărat și am citit multe cărți scrise de mulți autori celebri. Nu era exact ceea ce căutam. În cele din urmă, am ajuns la concluzia că trebuie să găsesc singur răspunsul. De data aceasta nu am cerut nimănui un răspuns. De data aceasta am căutat răspunsul în mine.

Într-o zi am început să-mi spun mie însumi că „aș putea renunța la toate lucrurile mele, la toate bunurile mele materiale, la reputație, la prietenii mei, la familia mea, la soția mea, chiar și la fiul meu, dar dă-mi în schimb ADEVĂRUL REAL”. Mai târziu m-am gândit „Dacă nu sunt pregătit pentru asta, măcar dă-mi ADEVĂRUL pe care îl pot înțelege și accepta”. Am avut acest monolog în limba română și nu știu din ce motiv, dar sintaxa „REAL TRUTH” am pronunțat-o în limba engleză. Mi s-a părut plină de putere. Am crezut cu tot ceea ce sunt că pot primi ceea ce caut. Am fost atât de concentrat pe această problemă câteva săptămâni încât nu am fost eficient la locul de muncă. Nu m-a interesat cum arăt și ce îmbrac. Nu puteam să dorm și mă trezeam peste noapte. Uneori am uitat să mănânc. Cu toate acestea, am fost fericit în avans pentru răspunsul pe care urma să-l primesc. Am trecut prin niște experiențe care au fost menite sa arate dacă iubesc adevărul mai mult decât banii, dacă sunt dispus să-l primesc chiar dacă ar veni printr-un mod sau canal diferit de cel cu care eram obișnuit. Privind în urmă, acum îmi dau seama că toate acestea au fost în conexiune cu evenimentul meu din viață care a avut loc pe data de 23 februarie din același an.

În acea zi am lucrat de acasă la un proiect ca și grafician. Am căutat ceva muzică pe canalul YouTube pentru a-mi oferi un fundal liniștit în timp ce lucram. Am tastat cuvinte precum muzică spirituală adevărată, muzică adevărată, adevăr și muzică. Brusc, în legătură cu acestea, am găsit un scurt film intitulat „Porțiunea Pecetluită a Cărții lui Mormon”. Apoi, a fost doar un mic pas până să descarc Porțiunea Pecetluită a Cărții lui Mormon ca fișier pdf gratuit. Am început să citesc cu mirare și cu o mare dorință de a descoperi informațiile noi. Nu am știut niciodată că trebuie să obținem Porțiunea Pecetluită a Cărții lui Mormon. Din mai 2005, când am avut prima mea întâlnire cu misionarii, nimeni nu a vorbit vreodată despre Porțiunea Pecetluită a Cărții lui Mormon, aici în biserică, în România, pentru mai bine de 10 ani. Nici măcar o persoană.

Îmi amintesc că mă întrebam dacă ceea ce tocmai găsisem putea fi adevărat. Deși eram singur acasă, nu mi-am dat seama în acel moment că aveam un dialog în mintea mea. Nu m-am oprit măcar o clipă să mă întreb: „Hei, stai o secundă. Cine întreabă toate aceste lucruri? Cine vorbește cu mine?” La un moment dat, am fost întrebat: „Care este data de astăzi?” Am verificat pe computer și mi-am spus: „23 februarie”. Apoi am continuat să citesc. Aceeași voce tandră m-a întrebat: „Care este semnificația acestei zile pentru tine?” Mi-am spus că nu înseamnă nimic. Apoi mi-am amintit că pe 16 februarie am făcut în Biserică o rânduială religioasă numită botezul cu apă. Dar 23 februarie nu însemna nimic pentru mine. Apoi am simțit cumva o prezență specială în jurul meu, în mine, lângă mine, de parcă cineva ar fi fost acolo încercând să mă încurajeze spunând: „Hai, spune-o! O știi! Haide!” Și apoi, dintr-o dată, mi-a venit în minte un lucru de care eu, ca muritor, nu eram conștient la acel moment. 23 februarie a fost ziua în care am fost confirmat ca membru al Bisericii LDS. În credința creștină, această rânduială se numește botezul cu Spiritul Sfânt. Pentru lumea creștină, Spiritul Sfânt este Spiritul Adevărului care te îndrumă în tot adevărul și îți amintește totul.

Cea mai bună parte a acestei experiențe minunate care este și va fi întotdeauna o minune pentru mine, vine chiar acum. Vocea tandră mi-a spus clar și direct în minte: „Ai dreptate! Acum zece ani, pe 23 februarie ai acceptat invitația de a primi Spiritul Sfânt. Acum îl ai!”

Am fost uimit! Am fost șocat! Apoi am avut sentimentul că mă aflu într-o cameră de forma unui acvariu care se umple treptat, nu cu apă, ci cu cărți, o mulțime de cărți și o mulțime de informații la un ritm cu care nu puteam ține pasul. Mi s-a spus: „Ia-le! Acum este suficient?” Luni mai târziu aveam să înțeleg ce reprezintă toate aceste cărți și aceste informații.

Am experimentat un fel de foc care a început să ardă și să se ridice spre stomac, inimă, gât și apoi spre cap. Copleșit am plâns așa cum nu am mai făcut-o niciodată înainte. Plânsul meu a fost întrerupt de momente fără respirație. A fost o experiență emoțională puternică. A fost diferit și mai minunat decât toate orgasmele fizice pe care le-am experimentat vreodată în viața mea. Mi-aș fi dorit să pot rămâne în acea stare pentru totdeauna.

CUM MI-A FOST AFECTATĂ VIAȚA DE CÂND AM GĂSIT LUCRAREA MWAW

 

După acea experiență, nu am știut nimic mai mult despre existența și realitatea umană decât știam înainte, dar un lucru mi-a devenit clar. Ceva măreț și foarte important urma să mi se întâmple. Ceea ce descoperisem sau primisem recent avea să-mi afecteze profund cursul vieții.

Nu mă aștept ca tu, cititorule, să crezi aceste lucruri. Uneori, chiar și fiul meu spune glume amuzante de genul: „Tată, dacă oamenii se uită la fotografia ta de profil și citesc despre cum te-ai simțit că te scufundai într-un așa-zis acvariu, plin cu cărți, care păreau să te sufoce, cred că unii se vor întreba: Tipul ăsta se droghează?” Nu am luat niciodată droguri și nu am simțit nevoia să experimentez acest lucru. Sunt doar un tip obișnuit căruia i s-a întâmplat să aibă aceste experiențe.

În acea zi am început să citesc Porțiunea Pecetluită a Cărții lui Mormon cu dorință sinceră și intenție reală. Cartea vorbea esenței mele, în termeni simpli cu care eram obișnuit și în acord cu lucrurile în care credeam. M-am bucurat de liniștea minții, claritate și înțelegere. După câteva zile, citind încă câteva capitole ale cărții, mi-am dat seama că zilele mele în religie se vor încheia. Încă nu pot să cred că scriu aceste lucruri. Patruzeci de ani religioși au fost spulberați doar prin cunoașterea dobândită dintr-o singură carte. Aceasta este puterea pe care Porțiunea Pecetluită a Cărții lui Mormon a avut-o asupra minții mele încă de la început. Trebuia doar să fiu sincer și să recunosc că principiile prezentate în această carte, în termeni religioși, au mai mult sens pentru mine și rezonează cu mine mai mult decât orice am întâlnit pe parcursul întregii mele călătorii religioase. În timp ce citeam cartea, am experimentat trăiri spirituale profunde asemănătoare cu cele pe care le-am experimentat când am descoperit și citit prima dată porțiunea nepecetluită a Cărții lui Mormon. Cu toate acestea, de data aceasta, intensitatea și volumul manifestărilor au escaladat la un nivel superior.

Am contemplat posibilitatea că poate nu sunt demn și nu sunt suficient de bun pentru a merita acele lucruri minunate. Am fost repede informat despre ceea ce a făcut cu adevărat o diferență semnificativă în viața mea. Și nu a fost nimic legat de statutul meu social, realizările educaționale, diplomele obținute, situația financiară, afilierea la o biserică, plătirea zeciuielii, participarea la adunările bisericești în zilele de duminică, oferirea regulată de rugăciuni vocale unei entități cunoscute sub numele de dumnezeu sau îndeplinirea condițiilor pentru o recomandare de templu.

Spre surprinderea mea, i-am văzut în fața ochilor minții mele pe doi dintre tinerii ale căror vieți s-au intersectat cu a mea, în timpul studiilor lor universitare din România. Viețile acestor tineri (nativi din țări africane) au fost cumva atinse și afectate pozitiv (potrivit mărturiilor lor) prin ajutorul pe care l-am oferit cu bucurie. Acest ajutor a avut loc într-o țară în care ei se luptau cu bariera lingvistică și se simțeau adesea izolați și uneori neputincioși.

Uitându-mă acum în urmă, realizez că i-am tratat ca și cum ar fi frații mei biologici. I-am tratat așa cum eu aș vrea să fiu tratat dacă m-aș simți singur și neajutorat. Am acționat față de ei într-un mod în care ei și-ar fi dorit să li se facă, nefiind conștient că aceste lucruri ar putea face o diferență, fiind printre acele lucruri care ar putea conta cu adevărat. Spun aceste lucruri pentru că această lege regală „Fă celorlalți …” (în forma în care se găsește în Biblie, așa cum este prezentată de așa-numitul personaj Isus) nu face parte dintre învățăturile predate de Biserica Ortodoxă sau Biserica Sfinților Zilelor din Urmă, aici în România. Nu se poate spune același lucru despre Porțiunea Pecetluită a Cărții lui Mormon care vorbește de multe ori în detaliu despre această lege și invită omenirea să o îmbrățișeze.

Nu-mi aminteam ca existența mea să fie îndreptată spre aceste lucruri, așa că am fost îngrijorat cu privire la condiția sufletului meu. M-am întrebat despre starea esenței mele în acel moment anume. Brusc, în fața ochilor minții mi-a apărut o imagine a unor copii flămânzi, în pragul înfometării, cerșind cu mâinile întinse. … M-am întrebat: „Este aceasta starea sufletului meu?” … „După toți acești ani din viața mea? După toate aceste lucrări făcute în biserică? Unul care a fost măreț în ochii membrilor bisericii și ai liderilor locali? Unul căruia i s-a spus să se pregătească pentru o posibilă funcție de președinte de ramură în viitorul apropiat?” … Of … Apoi vocea blândă mi-a șoptit: „Înțeleg că ți-ai exprimat la templu de multe ori intenția de a-i iubi pe toți cei care sunt în nevoie. Acum îndrăznește și du-te și fă toate aceste lucruri.” Vocea mi-a dezvăluit lucrurile așa cum au fost în viața mea și așa cum erau în prezent, fără a judeca pe nimeni sau nimic.

Apoi, mi-au apărut în minte chipurile părinților mei și instant am devenit conștient de problemele de sănătate cu care se confruntau. Nu fusesem conștient de aceste lucruri sau fusesem indiferent față de ele în trecut. Nu am reușit să-i apreciez nici măcar pe cei care au sacrificat atât de mult pentru ca să mă bucur de o viață mai bună. La naiba! … Am fost ocupat să promovez agenda unei corporații religioase (poate cea mai bogată corporație religioasă din întreaga lume) și să „pompez” mii de dolari în acea religie de-a lungul mai multor ani. Nu am investit timp, energie sau bani pentru a-i ajuta nici măcar pe părinții mei biologici cu problemele lor de sănătate. Mi-am dat seama cât de orb și lipsit de compasiune am fost. Îmi amintesc că am plâns mult.

De-a lungul anilor, când vine vorba despre cei din jurul meu, recunosc cu umilință că uneori am eșuat în a acționa conform acestei invitații. Am acționat într-o manieră similară cu operarea în modul pilot automat, asemănător unei stări de robot. Uneori, mă văd ca pământul în care a fost semănată sămânța bună, dar am permis buruienilor să-i sufoce creșterea. Mă văd ca unul care a tratat cu superficialitate perla de mare preț pe care am descoperit-o. Cum a fost posibil acest lucru? … Ah … Cu toate acestea, de-a lungul timpului am înțeles că Adevărul Real trebuie citit din nou și din nou pentru a anula filozofiile lumii și prejudecățile care mi-au fost întipărite adânc în minte de-a lungul anilor. Dar pentru asta, trebuie să încep să-mi „mișc curul leneș”. Am nevoie de mai multă autodisciplină pentru a-mi urma obiectivele pe care mi le stabilesc.

Am avut dorința de a cunoaște adevărata semnificație din spatele prezentării simbolice și alegorice a înzestrării templului SZU. Cartea Sacru, nu Secret mi-a oferit răspunsul potrivit și corect care avea cu adevărat sens pentru mine. Aș fi putut urmări prezentarea înzestrării din Templul SZU pentru mai mult de o mie de ani și nu aș fi înțeles niciodată adevărata ei însemnătate. Pentru a parafraza cuvintele unuia dintre președinții de ramură din România, împărtășite în privat: „Intri în templu ca un bou și pleci ca o vacă”. Datorită cărții Sacru, nu Secret nu mai aveam nevoie să rămân într-o stare de orbire, deoarece în cele din urmă însemnătatea simbolismului fusese dezvăluită.

Datorită cărții – 666, Însemnul Americii – Așezarea bestiei, aveam dezvăluită semnificația adevărată și corectă a simbolismului și alegoriei folosite în scrierea Apocalipsei. Ce ar putea un creștin primi mai mult, cu privire la renumita carte Revelația (Apocalipsa)? Și nu a venit prin intermediul niciunui lider religios din sutele de confesiuni și secte creștine existente pe pământ. Nu știam că semnificația cărții Apocalipsa va fi dezvăluită înainte ca lucrarea Tatălui să înceapă. Nimeni nu a vorbit despre aceasta în biserică, în România și nu aveam ochi să vedem acest lucru chiar dacă era scris în propria noastra scriptură, în fața propriilor noștri ochi.

După ce am urmărit videoclipurile Partidului Umanității, am conștientizat că noi, ca ființe umane, putem pune capăt sărăciei în întreaga lume și putem aduce libertate și fericire tuturor dacă ne dorim cu adevărat acest lucru. Și toate acestea fără să îngrădim libertatea de alegere a niciunei persoane. Ce altceva mai mult sau mai măreț am putea cere? Am rămas uimit și fără cuvinte. Nicio personalitate politică, religioasă sau de afaceri nu a prezentat vreodată această posibilitate și modul în care putem realiza acest lucru. Era un concept nou și minunat pentru mine. Este într-adevăr un plan minunat oferit lumii întregi din caritate adevărată și fără plată.

Existența acestui plan a avut un impact devastator asupra convingerilor mele religioase. Dacă dumnezeii religiilor sunt atotcunoscători și conștienți de sărăcia și mizeria umană de pe planeta Pământ, de ce nu ne oferă o soluție pentru a o elimina? Dacă au un plan, dacă cunosc soluția la sărăcie, dar nu le pasă de noi, atunci sunt inumani și haini. Dacă le pasă cu adevărat, dar nu au lumina și adevărul necesare pentru a îndeplini această sarcină, atunci toți sunt impotenți din punct de vedere intelectual. În ambele scenarii, niciunul nu este demn de adorație umană. Prin urmare, ca ființe umane înzestrate cu logică și rațiune, de ce ar trebui să continuăm să ne închinăm unor asemenea dumnezei? Dar Dumnezeului Adevărat îi pasă cu adevărat și este potent intelectual. Dumnezeul Adevărat ne-a dat planul Humanity Party (humanityparty.com).

Pe măsură ce citeam în continuare din cărțile MWAW și absorbeam din conținutul videoclipurilor prezentate, am simțit că am primit un fel de putere de a vedea și de a înțelege viața cu mai multă claritate. Am început să folosesc logica și rațiunea la un nivel mai ridicat. Am avut sentimentul că am fost toată viața sub influența unei vrăji, țesută de societate, religii și guverne. Acum, datorită Adevărului Real prezentat în MWAW am început să mă eliberez cumva de această vrajă. Ori de câte ori acționam din mândrie, implicându-mă într-un comportament robotic prin cuvintele sau acțiunile mele, Adevărul Real (adevărata busolă morală) era acolo ca o reamintire, un antidot care să tragă un șut în curul inamicului meu, Lucifer – mândria.

Am găsit curajul să mă iubesc pe mine însumi mai mult și să mă angajez în activități care îmi aduc mai multă bucurie. Este cu adevărat eliberator să nu fie nevoie să trăiești la nivelul așteptărilor altora. Este o bucurie să-ți îmbrățișezi unicitatea și să-ți trăiești viața conform propriilor dorințe personale de fericire. Este eliberator să acționezi doar pentru a fi fericit, fără a te strădui să fii mai bun, mai special sau mai de succes decât alții. A fost o eliberare să știu că aș putea refuza o posibilă invitație din partea „aleșilor” lui dumnezeu, pentru o funcție de președinte de ramură, știind în tot acest timp că decizia mea nu va ofensa niciun dumnezeu. Viața a devenit mai simplă și mai liniștită.

Pe măsură ce asimilam noua informație, o aplicam în relația mea cu fiul meu. L-am tratat ca pe o ființă umană avansată, egală mie. Nu am vrut “să cioplesc” din el pentru a deveni o clonă de-a mea. L-am încurajat să-și folosească libertatea de alegere. În ceea ce privește școala, l-am încurajat doar să se iubească pe sine și să aleagă ceea ce îl face cu adevărat fericit, fără să-i rănească pe alții. Poate acesta este unul dintre motivele pentru care îndrăgește să fie pe lângă mine. Cursurile de religie sunt opționale in sistemul de învățământ de stat românesc, așa că în cadrul acestor ore am ales să petrecem timp împreună dupa cum ne doream. Putea fi o oră de sport în parc, o ieșire la o cofetărie sau vizionarea unui desen animat haios din care să învățăm expresii noi și haioase în limba engleză. Asta nu i-a mulțumit pe bunici, profesori și rude care m-au perceput ca pe cineva care și-a pierdut mințile. Ca părinte, cu o pregătire în domeniul educațional, au anticipat că îl voi asista la școală, insuflându-i sentimentul de competitivitate în diverse domenii, pentru a fi mai bun decât alții. A fost amuzant să-l aud spunând: „Tati, tu spui că distracția și fericirea sunt baza, dar bunicii spun că nu trebuie să te ascult, că trebuie să fiu mai serios și să învăț mai mult, să iau doar note bune la școală. Ce ar trebui să fac acum? Eu pe cine ar trebui să ascult?” :)) Ceea ce a făcut diferența între ceea ce îl învățam și ceea ce îi spuneau alții a fost faptul că informațiile pe care i le-am oferit aveau mai mult sens decât orice altceva. Tot ce era necesar era ca el să aibă o inimă frântă și un spirit smerit și un copilas le are pe amândouă.

Dacă nu aveam acces la Adevărul Real, probabil că ne-am fi regăsit printre acei părinți și elevi care au căutat ajutorul psihologilor, din cauza presiunii și așteptărilor impuse asupra lor de către societate, religie, școală sau tradiții. În ultimii ani, numărul persoanelor care solicită asistență psihologică în România a crescut exponențial. Acest subiect nu este foarte discutat în mass-media din România.

Ultimul lucru pe care mi-l amintesc despre acea zi memorabilă este că am fost invitat cu blândețe să împărtășesc și altora lucrurile pe care le-am găsit. Dar cui mai exact ar trebui să împărtășesc aceste lucruri? Unde? Cum? Și mai ales ce anume ar trebui să împărtășesc? Ar trebui să dezvălui informațiile conținute în Porțiunea Pecetluită a Cărții lui Mormon sau pur și simplu să fac cunoscută existența acesteia? Îmi pun aceste întrebări acum, dar cu ani în urmă nu aveam astfel de preocupări. Mândria și ego-ul meu m-au convins să mă gândesc că, cumva, știu exact despre ce este vorba.

Așa că, m-am dus. Am fost la cei pe care îi slujisem mulți ani și cu care găsisem bucurie citind din Cartea lui Mormon și din Biblie. Eram fericit și plin de entuziasm, doar gândindu-mă câtă bucurie vom experimenta împreună în biserică, învățând din lucrurile mai mărețe, cunoașterea care a fost ascunsă din cauza necredinței noastre. Va fi cu siguranță o celebrare pentru noi toți, nu? Și pentru toți creștinii, de la care ne așteptăm să-și deschidă mințile și să citească lucruri dincolo de Biblie, noi vom fi un exemplu. Nu vom ezita să citim ceea ce este în și dincolo de Cartea lui Mormon. La urma urmei, noi eram cei care declarasem în repetate rânduri, prin cuvintele noastre, că ne bucurăm doar în adevăr și că luăm tot ce este bun și vrednic de laudă din orice sursă. Noi eram cei cărora nu le este rușine să proclame adevărul lui Hristos din Cartea lui Mormon, în toate locurile și în toate timpurile. … Vai, băiete, vai, băiete! … Cât de naiv și în eroare ai fost!

 Mai târziu, am învățat și am înțeles, doar prin suferință, că majoritatea covârșitoare a membrilor Bisericii nu vrea să audă și să promoveze nici măcar adevăratele învățături ale Cărții lui Mormon, deoarece acestea contrazic învățăturile liderilor lor care le oferă o mare valoare și prețuire. Ei promovează ideea că această Cartea lui Mormon este de la adevăratul Dumnezeu și conține plenitudinea „Evangheliei lui Hristos”. Totuși, învățăturile din această carte care contrazic doctrinele liderilor Bisericii nu sunt considerate poziția oficială a Bisericii sau a membrilor ei. Am fost acolo mai mult de zece ani și nu am avut ochi să văd și urechi să aud aceste lucruri. Neștiind la acel moment aceste adevăruri despre natura umană, împreună cu ceilalți am experimentat pentru cîteva săptămâni mult stres și mizerie umană.

Cu toate acestea, pentru fiecare adevăr din cărțile Porțiunea Pecetluită a Cărții lui Mormon sau Sacru, nu Secret, care a fost „picurat” în timpul adunărilor bisericii (fără a dezvălui sursa informațiilor), reacția lor comună, în spatele ușilor, a fost similară cu următoarea: „Acest lucru are mai mult sens și clarifică mai bine subiectul, dar cumva, ia din autoritatea noastră și diminuează puterea preoției pe care o deținem”.

Nu mă așteptam ca aceste adevăruri din Cartea lui Mormon să fie trăite, ci doar recunoscute că sunt acolo și cel puțin să contemplăm noua informație pe care noi am primit-o. De ce este atât de dificil de recunoscut existența acestor informații? Dacă nu rezonăm cu ele și le respingem, de ce continuăm să proclamăm că această carte provine dintr-o sursă divină?

Unii dintre membrii inactivi (în ceea ce privește cerințele bisericii) s-au întors la biserică doar pentru a-mi spune: „Ei bine, acestea sunt lucrurile pe care trebuia să le promovăm în toți acești ani!” Dar pentru liderii zeloși, am devenit unul ales de Domnul dar căzut din grația Sa, pentru că am dorit mai mult decât meritam și am privit „dincolo de însemn”. În cuvintele lor, un înger al lui Lucifer m-a înșelat și acum eram o influență negativă, care avea potențialul de a face rău altora. Trebuiau să mă sacrifice pentru a-i proteja pe ceilalți membri. Dumnezeul lor a decis să mă pună la tăcere. La început, conducătorii mi-au retras chemările de consilier de ramură și învățător la școala primară. În acea perioadă, am descoperit ceva important despre mine, despre care nu eram conștient până atunci. Dacă pierderea acestor chemări nu a avut un impact emoțional asupra mea, care a fost motivul real al implicării mele în biserică în toți acești ani? Bucuria mea venise din învăţarea şi împărtăşirea adevărului prezentat în Cartea lui Mormon. Descoperisem că fusesem acolo pentru adevăr, nu pentru biserică.

Președintele ramurii a vrut să știe de ce acționez împotriva bisericii care „m-a crescut”. L-am asigurat că, la fel ca el, vreau să prezint adevărul Cărții lui Mormon și dacă spun ceva greșit, ar trebui să-mi demonstreze. Mai târziu, după câteva discuții incompatibile, depășit de situație, m-a adus în fața unuia dintre consilierii Misiunii România-Moldova de atunci. Le-am permis să aibă o întâlnire la mine acasă. Consilierul avea cunoaștere despre mesagerul Christopher. Îl considera pe Christopher un om nebun, care, conform opiniei sale, a fost factorul principal din spatele deciziei fostelor sale soții de a-l părăsi. Am fost șocat. Am plâns în mine însumi. Nu-mi venea să cred ce auzeam. Judecam un bărbat nu după faptele lui, ci după alegerile fostelor sale soții? Mai mult decât atât, aceste femei nu l-au părăsit cu adevărat, ci el le-a părăsit. Am gemut de tristețe în mine în acele momente.

În mai puțin de un an, soția consilierului a divorțat de acesta. Se afla și el acum în aceeași situație de a fi judecat după faptele sale sau după faptele soției. De-a lungul anilor, au existat situații în care oameni din anturajul meu, care au ridiculizat informațiile MWAW, planul Humanity Party sau mesagerul, au fost puși mai târziu în stări emoționale critice și dureroase (potrivit tiparelor lor cognitive), care personal m-au speriat mult și asta m-a făcut să mă gândesc serios: „Ce naiba se întâmplă aici?”

Ulterior am fost invitat să vorbesc cu președintele misiunii. Dacă nu am găsit înțelegere între liderii români, cu siguranță președintele de misiune va fi mai receptiv. El va înțelege, nu-i așa? Este un bărbat cu potențial. Este directorul general al uneia dintre cele mai importante companii de construcții de case din Utah.

Iată-mă, aflându-mă singur cu el în camera de sus a clădirii. Mi-am împărtășit experiența în cuvinte simple și cu inimă sinceră. Fusese informat despre Christopher și îl considera o persoană care scrie și vinde cărți cu conținut înșelător doar pentru a se îmbogăți. Când l-am informat că toate cărțile sunt disponibile gratuit pe internet, mă așteptam să recunoască că e în eroare, dar speranțele mele au fost zadarnice. A schimbat subiectul. Unul dintre răspunsurile lui m-a șocat profund și mi-a marcat zilele până astăzi: „Orice misionar care vine și spune ceva diferit de ceea ce știu eu, îl voi trimite acasă”. … Uau! … Mesajul lui a devenit evident pentru mine. În cadrul acestei instituții religioase, el are autoritatea de a mă face mare, dacă rămân tăcut și supus, dar dacă rezist, ar putea cu ușurință să mă reducă la tăcere și să mă excomunice. La finalul întâlnirii, a imitat un fel de îmbrățișare. Nu știu de ce, dar dintr-un motiv anume am simțit că nu îmbrățișez un bărbat, ci un zid rece și gol. Părea că suntem din lumi complet diferite.

Cu fiecare răspuns din partea liderilor, universul meu religios s-a prăbușit și mai mult. Aș fi fost nespus de bucuros dacă el sau orice alt lider ar fi putut să-mi demonstreze cu claritate, înțelegere și simț comun că ceea ce am descoperit nu este adevărat sau nu este benefic pentru întreaga umanitate. Nu era nimeni care să ia atitudine și să-i dea un șut în cur acestui Christopher care a venit ca un hoț peste noapte și a început să fure tot ceea ce am fost învățați de această lume să prețuim în viață. Oh, cât de mult îmi doream ca cel puțin un lider să mă confrunte folosind scripturi, dovezi empirice sau apelând la logică și la rațiune pentru a dovedi că mă înșel. Nimeni nu a îndrăznit. Nimeni nu a încercat. Niciun așa-zis păstor nu a încercat să mă salveze din rătăcire, din gura lupului.

În acele zile, am experimentat momente de tristețe, dezamăgire, frustrare și ură îndreptate atât către mine, cât și către ceilalți. Cum a fost posibil să nu văd, să nu aud toate aceste lucruri în trecut, permițându-mi să fiu înșelat? De ce liderii par incapabili să recunoască și să accepte adevărul care se află în fața lor? Sunt respins pentru că spun adevărul care este prezentat chiar în fața ochilor noștri, în propria noastră carte? Care e problema cu tine, lume? Îmi amintesc că m-am îmbolnăvit. Pe coate mi-au apărut niște eczeme din cauza stresului meu emoțional. Mi-am dat seama că am primit și doi hemoroizi „drăguți”, în stadiu incipient. Ceea ce m-a ajutat foarte mult să-mi recapăt pacea și să conștientizez cum să trec peste aceste momente dificile, pentru a mă întoarce la “primele lucrări”, a fost capitolul 2 al cărții  – 666, Însemnul Americii — Așezarea bestiei.

Mai târziu mi-am spus că dacă liderii nu sunt interesați, poate sunt câțiva membri care iubesc adevărul și vom începe împreună pe drumul salvării noastre și vom fi cu adevărat liberi. Mândria mea m-a înșelat încă o dată. Am persistat în a împărtăși informații în timpul adunărilor bisericii, punând întrebări care i-au confuzat pe lideri și membri. Am declarat adevăruri din Cartea lui Mormon care au provocat și contrazis în mod frecvent învățăturile prezentate în cadrul bisericii.

 Mi-am exercitat dreptul, la fel ca toți ceilalți, de a-mi exprima noile credințe, până într-o duminică, când președintele de ramură mi-a cerut personal să ies din clădire. Subiectul discuției din acea zi a fost plata zeciuielii. Pentru liderii bisericii, când vine vorba de bani, plata zeciuielii către biserică ar trebui să fie prima prioritate a membrilor. Cu toate acestea, această practică de a iubi bisericile mai mult decât pe cei care sunt în nevoie este considerată a fi abominabilă în ochii Dumnezeului Cărții lui Mormon (Mormon 8:37). Dar noi, ca membri, nu cunoaștem acest adevăr pentru că nimeni nu predă aceste lucruri în Biserică. Și cine are timp și energie să studieze personal, dacă aproape tot timpul este dedicat muncii pentru supraviețuire? Dacă avem un frate grav bolnav printre noi (președintele cvorumului vârstnicilor era bolnav în acel moment și căuta resurse financiare pentru a trata boala), ce se aștepta de la noi, cea mai bogată religie din lume? Ar trebui să ne folosim resursele financiare mergând la templu (unde am fost deja de multe ori) sau ar fi potrivit să-l ajutăm financiar? Dacă am fi în locul lui, ce ne-am dori să ni se facă? Dar cine este focalizat pe această lege dacă nu este predată în Biserică?

Înainte de a părăsi clădirea, l-am confruntat pe președinte în public, cu privire la lipsa sa de toleranță față de credințele altora, ipocrizie și ignoranță. A fost prima dată când m-am angajat într-o astfel de acțiune, dar în acea zi, cuvintele mi-au ieșit din gură automat. Când am pășit afară, am știut că nu mai aveam niciun motiv să fiu acolo.

Câteva săptămâni mai târziu, eram deja adus în fața unui consiliu disciplinar pentru predarea de doctrine false și atacuri verbale în public la adresa liderilor bisericii. Am ales să fiu acolo pentru că nu aveam nimic de ascuns și îmi doream să aflu cine sunt liderii dincolo de ușile închise. Am solicitat să fiu judecat în prezența tuturor membrilor, dar cererea mi-a fost refuzată. În plus, am cerut să am doi martori pe parcursul întregului proces, dar cererea mi-a fost de asemenea refuzată. În tribunalele Cezarului, aceste dorințe îmi erau recunoscute ca drepturi, dar în împărăția dumnezeului SZU, acestea îmi erau interzise.

Am fost acuzat că promovez învăţături false, cum ar fi că Biblia este o carte coruptă. Dar acest lucru este adevărat potrivit Cărții lui Mormon (1 Nefi 13:21-29). Răspunsul președintelui de misiune m-a șocat din nou: „Te înțeleg, dar aceasta nu este poziția oficială a bisericii”. Cum??? Prezentăm această carte ca fiind cuvântul infailibil al adevăratului Dumnezeu, dar nu avem voie să declarăm adevărul din ea? Și îmi spui asta după un deceniu de mormonism? Pur și simplu nu-mi venea să cred ce auzeam.

Nu au ținut cont de scrisoarea mea cu privire la comportamentul președintelui ramurii, pe motiv că „Nu putem face asta, … el este președinte”. Cum??? … Am crezut că nu am auzit bine. Dumnezeul Bisericii îi protejează doar pe conducătorii săi? Nu ar trebui ca Dumnezeul adevărat să-i trateze pe toți în mod egal și imparțial? Totuși, președintele misiunii mi-a mulțumit pentru informațiile prezentate în scrisoare. Într-un fel, mi-a mulțumit pentru faptul că mi-am judecat fratele și că am dezvăluit lucruri ascunse din cadrul ramurii bisericii. … „Felicitări” amândurora! … Vai, vai…

Singurul lucru pe care l-am regretat a fost că nu am îndeplinit cerințele președintelui ramurii. Dacă dorința lui era să mă vadă părăsind clădirea, doar pentru că gândesc diferit, atunci să-i facem ceea ce-și dorește. Omul era terorizat de gândul că membrii sunt în pericol și credea că are o „chemare divină” să-i protejeze de mine.

La sfârșitul consiliului disciplinar, am fost desfrățit pentru cel puțin un an. Dumnezeul bisericii mi-a luat toate „jucăriile” (privilegiile și beneficiile) pe care le primește de obicei un membru. Mi s-a cerut să încetez în a mai provoca certuri în ramură. A ajuta oamenii să gândească și să aibă mai mult decât „laptele” evangheliei a fost considerat a fi ceva care nu duce la pacea personală și la unirea sufletelor. Am fost încurajat să citesc și să meditez asupra Cărții lui Mormon pentru a-mi da putere să mă întorc în biserică printr-o viață dreaptă. … Zău???? Asta-i o glumă, nu? … Vai, vai… Nimeni nu a fost acolo să mă înțeleagă. Trăim într-adevăr într-o lume singuratică și tristă.

Mi s-a cerut să mă abțin de la a mai pune întrebări în public și să mă limitez doar la întâlniri private. Ei bine, în acel moment am considerat că acel consiliu este o întâlnire privată, un moment potrivit, așa că i-am pus președintelui de misiune o întrebare esențială, strâns legată de salvarea noastră: „Vreau să știu cum putem fi mântuiți. Salvarea noastră vine prin sângele lui Isus Hristos sau prin cunoașterea Adevărului Real?”  În prezența celor doi martori ai săi, s-a uitat la mine și nu a scos niciun cuvânt. Nimic.

Am vrut să știu și motivul pentru care nu a fost posibil ca președintele cvorumului elderilor să primească tot ajutorul financiar necesar pentru a învinge boala. În acel moment, el căuta un posibil sprijin financiar prin intermediul unor site-uri de caritate. Am suferit mult să știu că am reprezentat o corporație religioasă care nu era dispusă să-și salveze nici măcar liderii locali. Răspunsul președintelui a fost ceva de genul: „Biserica trebuie să realizeze un echilibru între nevoile membrilor și celelalte nevoi care includ construirea de temple”. Nicio construcție de templu nu este lăsată neterminată, doar membrii trebuie să caute ajutor în altă parte. Aveam să realizez că Biserica dorea să fie prima când vine vorba de primirea banilor și să fie ultima când trebuie să ofere sprijin financiar.

Am informat consiliul de disciplină că nu mai vreau să fac parte din biserică în nici un fel sau formă. În consecință, în Scrisoarea de Desfrățire, dumnezeul Bisericii a SZU a subliniat trei așteptări pentru mine în următorul meu an de inactivitate. S-ar putea presupune că aceste instrucțiuni sau cereri sunt în concordanță cu învățăturile lui Iisus din Predica de pe Munte (Matei, capitolele 5, 6 și 7) și care se reflectă și sunt plagiate în învățăturile din țara Abundența (Cartea lui Mormon, capitolele 12, 13 și 14), învățături ce sunt menite să aducă fericire și salvare întregii omeniri. Ei bine, dacă pentru Dumnezeul MWAW acestea sunt învățăturile care aduc salvare, pentru Dumnezeul Bisericii SZU nu era important dacă aveam de gând să cunosc, să înțeleg și să trăiesc conform acestor învățături. De fapt, mi s-a cerut să plătesc zeciuială și daruri de post către biserică și să port veșminte de templu, care sunt disponibile exclusiv doar în templele SZU. Bani! Bani! Bani! Arată-mi banii Cosmin și vei fi primit din nou cu toate drepturile în împărăția mea pământească!. … Ăstea, da vești! … Vai, vai.

Experiența m-a afectat profund la nivel emoțional. Pentru mine aceasta a fost dezamăgirea supremă și completă. Experiențele de primă mână la care am fost martor cu ochii și urechile mele mi-au dovedit, dincolo de orice umbră de îndoială, că declarațiile făcute de ultimul nostru mesager adevărat, cu privire la organizațiile religioase, erau într-adevăr exacte și veridice.

Și s-a întâmplat că am fost eliberat din lanțurile religiei doar pentru că am ales inima frântă în locul celei mândre. Cu alte cuvinte am recunosc că sunt un prost când vine vorba despre cunoașterea Adevărului Real despre existența și realitatea umană. Și asta m-a condus către MWAW unde ni se dezvăluie, pas cu pas, tot Adevărul Real, adevărul în fața căruia toți Dumnezeii religiilor și Hristoșii falși ai acestei lumi tremură de frică.

va continua …

 

English translation:

The best thing I could have ever done in my life was done about four years ago, at the beginning of 2016. That thing led me later to a significant life event that impacted my mortal existence the very most. Later I realized the great significance of the choice I made.

For the first time in my life, I opened myself to the possibility that all knowledge, everything that I know and was inoculated into my mind by this world could be wrong. Yes, I recognized that with all the diplomas, degrees, and all the schools I graduated from, and all the religious background that I have I could be just a FOOL, one WHO KNOWS NOTHING about human reality. NOTHING! But I was willing to give up (if I was asked) everything that this world offered me or could offer me in exchange for knowing the REAL TRUTH. I was ready to live all the days of my life under a bridge with only a pillow and a blanket but at least to have the REAL TRUTH in my own hands. And the intention was to receive understanding and mental clarity about how we as fellow human beings could experience individual fulfillment, real happiness, peace. This choice led me later to the MARVELOUS WORK AND A WONDER which touched my mind and heart in a way that it had never been touched before.

A FEW THINGS ABOUT ME AND MY PERSONAL LIFE

My personal story began on January 3, 1975. I was born in Cluj-Napoca city, Romania in a poor family. My parents did their best to work hard to offer us (me and my younger brother) the basic necessities of life, hoping that we will have a better life in the future. We had a very happy childhood. We spent almost all my holidays in the country, in nature, where our grandparents lived, away from the crowds and stress of cities. In Romania the summer vacation lasts about three months. Try to imagine! Although it was a great joy to see our parents who visited us almost every week, we didn’t want to return to the city until the end of the holiday.

My parents noticed that I was an emotional and shy boy with a frail bone structure and because I was studying well in school (according to the expectations of the education system at that time) they encouraged me to attend the Pedagogical High school which later proved to be a suitable choice for me. How not to be a suitable choice a High school where there are only 10-15 boys and a few hundred girls. :)) By the way, my friends and close ones know me as a funny guy with a developed sense of humor. Attendance at the courses was almost 100%. Why should we skip classes when the girls are in our school? :)) The truth is that from the first years of High school I realized that working with children and spending time among them bring me personal great joy.

In High school, I was a good young man. I lived in peace and friendship with others. I did not put much effort into learning compared to other colleagues. I was the last one in English classes. I loved the sport. I practiced Taekwondo for a few years. Although I was a hard-working practitioner, I lacked that cruel fighter spirit needed to defeat the so-called opponent. I didn’t do dating in High school although some girls would have liked to be with me. I stayed “hungry” even though I had “the bread and the knife” in my hands. Shame on me. What a pathetic servant I could be! Right? :))

But how shy was I? Well, here’s a story with laughter and crying that happened after I returned from the army. Imagine that you are visiting a girl you like and she likes you. She is waiting for you in front of the building, then you get in the elevator together and she presses the button for the 10th floor, even though she lives on the 2nd floor. Then the smiling face of the 18-year-old girl seems to shout at you: “What are you waiting for?” And you do nothing. :)) That shy naive and out of space young man was me. Sigh.., Oh, by the way, we came back then on the second floor and when we opened the door, her father was right there in front of the elevator. What did he say in his mind about me? :))

The High school years were wonderful. Our bodies were vibrant and healthy and the basic necessities of life were provided to us by our parents (who mostly wasted much of their lives for this, working as slaves for some companies). We were young and free to choose each of us to express our essence and experience what we want. We saw ourselves as part of a large family, each with its individuality. What a wonderful world! What memorable times!

After High school, I worked for a few years as a primary school teacher. I was in the army for one year. Military service was compulsory at that time. In the army, I couldn’t be promoted to the rank of sergeant and lead a group of soldiers because I was too “soft” with fellow soldiers and not “tough” enough. So I spent most of my time working in the office as a scribe with officers who were… ready to hear?… who were only female military officers. Can I say that the military period was a difficult time for me? :))

Then came the years of college, without worries, with time spent in the city, in clubs, music, dance. Then came the time of sex, which personally brought me a lot of pleasure and suffering.

I remember that I studied and took the exam at the Informatics University but the annual school fee for the place I got was too expensive for me … So the next day I withdrew my file. In the end, I graduated from another Faculty in the product design department and I worked in this field for several years.

Two years ago I started writing picture books for children. I created an artistic moment of educational reading with and for children in which I play the role of the Elf of Stories. It is a funny show offered to children from kindergarten and primary school. We remember to do what we love most so that our joy is great and we allow other children to do the same. We promise that we will not change our child’s heart for a “stone” one. After several versions of the presentation, I chose to offer this show for free. There were parents who wanted to buy the books and with the money I obtained from the sale of the books at the author’s price, I earned an income for my basic necessities of life.

HOW I FOUND THE MARVELOUS WORK AND A WONDER

At the age of 30, after 9 months of discussions with the missionaries, I was baptized by the church formerly known as the LDS/Mormon Church, which claimed to be the only true church of God. It was a difficult choice considering that in Romania the majority of the population is Orthodox Christian and all those who choose other religions are seen as people who have betrayed the true faith in God.

I resonated with many new truths I found in the Book of Mormon (example: The inhabitants of ancient America also received writings that speak about the code of humanity, the so-called Gospel of Christ.) I became convinced that the Book of Mormon was the “word of God.” After a few months, I was called into positions of leadership being one of the favorites members in the branch. Then I got married to Lavinia in the temple. Together we have a son.

I was active in the church and I did everything a very staunch member could ever do. But the more we tried to do and become more like what we were expected to be, the more tired, exhausted, unfulfilled, and unhappy we became. Young couples in church branches were in the same situation. They just didn’t want to admit this fact. I was not happy to hear that families have problems. I just wanted to understand the causes and know the solutions to solve them. The information we received in the church was not enough for me. I bought and read many books written by many famous authors. It wasn’t exactly what I was looking for. Finally, I came to the conclusion I have to find the answer by myself. This time I didn’t ask anybody for an answer. This time I searched for the answer within myself.

One day I started to say to myself “I could give up my everything, all my material possessions, reputation, my friends, my family, my wife, even my son but give me in exchange the REAL TRUTH.” Later I thought “If I am not ready for that, at least give me that TRUTH I can understand and accept it.” I had this monologue in Romanian and I don’t know for what reason, but the syntax “REAL TRUTH” I pronounced it in English. It sounded full of power to me. I believed with everything I am that I can receive what I am looking for. I was so focused on this issue for a few weeks that I wasn’t efficient at the job place. I wasn’t interested in how I looked and what I was wearing. I couldn’t sleep and I used to wake up over the night. Sometimes I forgot to eat. However, I was happy in advance with the answer I was about to receive. I went through some experiences that were meant to show if I love truth more than money if I am willing to receive it even if it would come through a different way or channel than the one I was used to. Looking back, now I realize that all these were in connection with my life event that occurred on the 23rd of February of the same year.

That day I worked at home on a project as a graphic designer. I searched for some music on YouTube channel to offer me a quiet background while I was working. I typed words like true spiritual music, real music, truth, and music. Suddenly in connection with these, I found a short movie called “The Sealed Portion of the Book of Mormon.” Then it was only a small step to download The Sealed Portion of the Book of Mormon as a free pdf file. I started to read it with wonder and a great desire to discover the new information. I never knew we had to get The Sealed Portion of the Book of Mormon. Since May 2005 when I had my first meeting with the missionaries, no one had ever talked about The Sealed Portion of the Book of Mormon here in the church, in Romania, for more than 10 years. Not a single one person.-

I remember wondering if what I just found could be true. Although I was alone at home I did not realize at that time that I had a dialogue in my mind. I did not stop at least for a moment to ask myself: ”Hey, wait a second. Who asks all these things? Who’s talking to me?” At some point, I was asked: “What’s the date today?” I checked on my computer and I said to myself: ”23rd of February.” Then I kept reading. The same tender voice asked me: “What is the meaning of this day to you?” I said to myself that it doesn’t mean anything. Then I remembered that on February 16 I performed in the LDS Church a religious ordinance called the baptism with water. But the 23rd of February meant nothing to me. Then I felt somehow a special presence around me, in me, next to me, as if someone has been there trying to encourage me saying: “Come on, say it! You know it! Come on!” And then, suddenly, it came to my mind a fact that I, as a mortal was not aware of it at that time. The 23rd of February was the day I was confirmed as a member of the LDS Church. In the Christian faith, this ordinance is called baptism with the Holy Spirit. For the Christian world, the Holy Spirit is the Spirit of Truth that guides them into all the truth and reminds them of everything.

The best part of this wonderful experience that is and will always be a wonder to me is coming right now. The tender voice said clearly and directly into my mind: “You are right! Ten years ago, on the 23rd of February you accepted the invitation to receive the Holy Spirit. Now you have it!”

I was stunned! I was shocked! Then I had the feeling that I was in a room like an aquarium that gradually fills, not with water, but with books, lots of books, and a lot of information at a rate I couldn’t keep up with. I was told: “Take it! Now, is it enough?” Months later I would understand what all these books and this information represent. …Sigh…

I experienced a kind of fire that started burning and rising to my stomach, heart, neck, and then to my head. Overwhelmed I cried like I never did it before. My crying was interrupted by moments of no breathing. It was a strong emotional experience. It was different and more wonderful than all the physical orgasms I have ever experienced in my life. I wish I could remain in that state always.

How my life has been affected since I found MWAW

 After that experience, I knew nothing more about human existence and reality than I knew before, but one thing became evident to me. Something great and very important is going to happen to me. What I had recently discovered or received would profoundly affect the course of my life. I don’t expect you, the reader, to believe these things. Sometimes, even my son, tells funny jokes like: Dad, if people look at your profile photo and read about how you felt like you were diving into a so-called aquarium, filled with books, which seem to suffocate you, I think some will wonder: Is this guy on drugs?”  I never took drugs or felt the need to experience that. I’m just an ordinary guy who happened to have these experiences. That day I started reading The Sealed Portion of the Book of Mormon with sincere desire and real intention. The book spoke to my essence, in simple terms that I was used to and in line with the things I believed in. I enjoyed the peace of mind, clarity, and understanding. After a few days, reading a few more chapters of the book, I realized that my days in religion would come to an end. I still can’t believe I’m writing these things. Forty religious years were shattered just by the knowledge gained from a single book. This is the power that The Sealed Portion of The Book of Mormon had on my mind from the beginning. I just needed to be truthful and acknowledge that the principles presented in this book, in religious terms, make more sense to me, and resonate with me more than anything I encountered throughout my entire religious journey. While reading the book, I encountered profound spiritual manifestations similar to those I experienced when I first discovered and read the unsealed portion of The Book of Mormon. However, this time, the intensity and quantity of the manifestations had escalated to a higher level. I contemplated the possibility that perhaps I am unworthy and I’m not good enough to deserve those marvelous things. I was quickly informed about what truly made a significant difference in my life. And there was nothing related to my social status, educational achievements, acquired degrees, financial situation, affiliation with a church, paying tithes, attending church gatherings on Sundays, regularly offering vocal prayers to an entity known as God, or meeting the qualifications for a temple recommendation. To my surprise, I saw in front of the eyes of my mind two of the young men whose lives intersected with mine, during their pursuit of university studies in Romania. The lives of these young men (natives from African countries) have been somehow touched and positively affected (according to their testimonials) through the assistance I gladly provided to them. This assistance occurred in a country where they struggled with the official language barrier and often felt isolated and occasionally helpless. Now that I look back, I realize that I treated them as if they were my biological brothers. I treated them the way I would want to be treated if I would feel alone and helpless. I acted towards them in a manner that they would like to be done unto them, unaware that these things could make a difference, being among those things that could really matter. I say these things because this royal law “Do unto others…” (in the form in which it is found in the Bible, as presented by the so-called character Jesus) is not part of the teachings taught by the Orthodox Church or LDS Church, here in Romania. The same cannot be said about The Sealed Portion of the Book of Mormon, which speaks many times in detail about this law and invites humanity to embrace it. I didn’t remember my existence being directed toward these things, so I was concerned about the condition of my soul. I asked myself about the state of my essence at that particular moment. Suddenly, an image of famished children, on the brink of starvation, begging with outstretched hands, appeared in front of my mind’s eyes. … “Is this the state of my soul?” I asked myself.  … “After all these years of my life? After all these works done in the church? One that was great in the eyes of church members and local leaders?  One who was being told to prepare for a possible branch president position in the near future?” … Sigh … The gentle voice whispered to me: “I understand that you have expressed at the temple many times your intention to love all those in need. Now dare and go and do all these things.” The voice revealed me the things as they were in my life and as they are at present, without judging anyone or anything.

Then my parents’ faces appeared in my mind and I instantly became aware of the health issues they were experiencing. I had been oblivious to these things or indifferent about them in the past. I failed to appreciate even those who had sacrificed so much for me to enjoy a better life. Damn it! … I had been busy promoting the agenda of a religious corporation (perhaps the richest religious corporation in the entire world) and “pumping” thousands of dollars into that religion over the course of several years. I didn’t invest time, energy, or money to assist not even my biological parents with their health problems. I realized how blind and lacking in compassion I was. I remember that I cried a lot.  …Sigh.

Over the years, when it comes to people around me, I humbly admit that I have occasionally failed to act according to this invitation. I have acted in a manner similar to operating on autopilot mode, resembling a robotic state.  At times, I see myself as the ground in which the good seed was sown, yet I allowed the weeds to suffocate its growth. I see myself as one who treated lightly the pearl of great price that I discovered. How was this possible? … Sigh. However, over time I understood that the Real Truth must be read again and again to cancel the philosophies of the world and the prejudices that have been deeply imprinted in my mind over the years. But for that, I need to “get my lazy ass moving”. It takes me more self-discipline to follow the goals that I establish for me. I had the desire to know the true meaning behind the symbolic and allegorical Presentation of the LDS Temple Endowment. The book Sacred not secret provided the appropriate and correct answer that really made sense to me. I could have observed the LDS Endowment Presentation in LDS Temple for more than 1000 years and I would have never grasped its true meaning. To paraphrase the words of one of the Romanian branch presidents, shared privately: “You enter the temple like an ox and leave like a cow.”  Thanks to the Sacred, not Secret book, I no longer needed to remain in a state of blindness, as the symbolism’s meaning was ultimately unveiled.  Thanks to the book – 666, The Mark of America—The Seat of the Beast, I had the true and correct meaning of the symbolism and allegory used in the writing of Revelation. What more could a Christian receive, regarding the famous book of Revelation (Apocalypse)? And it did not come through a religious leader from among the hundreds of Christian denominations and sects on earth. I did not know that the meaning of the book of Revelation would be revealed before the Work of the Father began. No one spoke about this in the Church, in Romania and we had no eyes to see this, even if it was written in our own scriptures, in front of our own eyes. After watching the Humanity Party videos, I came to the realization that we, as human beings, can eliminate poverty worldwide and bring freedom and happiness to all of us, if we truly want to. And all this without restricting the freedom of choice of any person. What else more or greater could we ask for? I was astonished and left without words. No political, religious, or business personality has ever presented this possibility and the way we can achieve this. It was a new wonderful concept to me. It is indeed a marvelous plan offered to the entire world from true charity, free of charge. The existence of this plan had a devastating impact on my religious beliefs. If the gods of religions are omniscient and aware of poverty and human misery on planet Earth, why do they not provide us with a solution to eliminate it?  If they have a plan, if they know the solution to poverty, but they don’t care about us, then they are inhuman and evil. If they genuinely care, but don’t have the light and truth necessary to accomplish this task, then they are all intellectually impotent. In both scenarios, neither one is worthy of human adoration. Therefore, as human beings endowed with logic and reason, why should we continue to worship such gods? But the True God genuinely cares and is intellectually potent. True God gave us The Humanity Party Plan (humanityparty.com) As I read further from the MWAW books and absorbed the content from the presented videos, I felt that I received a kind of power to see and comprehend life with greater clarity. I began to use logic and reason at a higher level. I had the feeling that I had been under the influence of a spell all my life, woven by society, religions, and governments. Now, thanks to the Real Truth presented in MWAW I began to liberate myself from this spell. Whenever I acted out of pride, engaging in robotic behavior in my speech or actions, the Real Truth (the true moral compass), was there as a reminder, an antidote to kick the ass of my enemy, Lucifer, the pride. I have found the courage to love myself more and engage in activities that bring me more joy. It is truly liberating not to live up to other people’s expectations. It is a joy to embrace your uniqueness and live your life according to your own personal desires for happiness. It is liberating to act just to be happy without striving to be better, more special, or more successful than others. It was a release to know that I could decline a possible invitation from “god’s chosen ones”, for a branch president position, knowing all this time that my decision wouldn’t offend any religious. Life has become simpler and more peaceful.  As I was assimilating the new information, I applied it to my relationship with my son. I treated him as an advanced human being equal to me. I didn’t want to carve out of him to become a clone of me. Regarding school, I just encouraged him to love himself and choose what makes him truly happy without hurting others. Maybe that’s one of the reasons why he enjoys to be around me. Religion classes are optional in the Romanian state education system, so during these classes we chose to spend time together as we wanted. It could be an hour of sports in the park, maybe an outing to a cakeshop or watching a funny cartoon to learn new and funny expressions in English. That thing and many others didn’t please the grandparents, teachers, and relatives who perceived me as someone who has lost his mind. As a parent, with an educational background, they anticipated that I would assist him in school, instilling in him a sense of competitiveness in various areas, to be better than others. It was funny to hear him say: “Dad, you say that fun and joy are important, but grandparents say that I should not listen to you, that I have to be more serious and study harder, to get only good grades at school. What should I do now? Who should I listen to?” :))  What made the difference between what I was teaching him and what others were telling him was the fact that the information I offered made more sense to him than anything else. All that was necessary was for him to have a broken heart and a contrite spirit, and a little child has both them. If we didn’t have access to the Real Truth, we would likely find ourselves among those parents and students who have sought the help of psychologists, because of the pressure and expectations imposed upon them by society, religion, school or traditions. Over the past years, the number of individuals seeking psychological assistance in Romania has increased exponentially. This topic is not very discussed on Romanian social media platforms. The last thing I remember about that memorable day is that I was somehow gently invited to share the things I found with others. But to whom exactly should I share these things? Where? How? And especially what exactly should I share? Should I reveal the information contained in The Sealed Portion of the Book of Mormon, or simply make it known that it exists?  I’m asking these questions now, but years ago I didn’t have such concerns. My pride and ego convinced me into thinking that somehow, I know exactly what it is all about. So, I went. I went to those whom I served many years and with whom I found joy in reading from the Book of Mormon and the Bible. I was happy and full of enthusiasm, just thinking how much joy we would collectively experience in the church, learning from the greater things, the knowledge which was hidden up because of our unbelief. It will certainly be a celebration for all of us, right? And for all Christians, from whom we expect to open their minds and read things beyond the Bible, we will be an example. We will not hesitate to read what is in and beyond the Book of Mormon. After all, we were the ones who repeatedly declared, through our words, that we only rejoice in the truth and take what is good and praiseworthy from any source.  We were the ones that are not ashamed to proclaim the truth of Christ from the Book of Mormon, in all places and at all times. … Oh boy, oh boy! … How wrong and naive I was! Later, I learned and understood, only through suffering, that the overwhelming majority of the members of the Church do not want to hear and promote not even the true teachings of the Book of Mormon, because these contradict the teachings of their leaders. These teachings give them great value and worth. They promote the idea that the Book of Mormon is from the true God and contains the fullness of the “gospel of Christ”. However, the teachings within this book that contradict the doctrines of the church leaders are not considered the official position of the Church or its members. I was there more than ten years and I didn’t have eyes to see and ears to hear these things. Not knowing at that time these truths about human nature, along with others I experienced for several weeks a lot of human stress and misery. However, for every truth from The Sealed Portion of the Book of Mormon or Sacred not Secret, that was “dripped down” during the church gatherings (without revealing the source of the information), their common reaction behind the doors was similar to the following: “This makes more sense and clarifies the subject better, but somehow, it takes from our authority and diminishes the power of the priesthood that we possess.” I had no expectations that these truths from Book of Mormon would be lived, but only recognized that they are there, and at least to contemplate the new information we received. Why is so difficult to recognize the existence of this information? If we do not resonate with and reject it, why do we continue to proclaim that this book originates from a divine source? Some of the inactive members (in terms of church requirements) came back to the church only to tell me: “Well, these are the things we were supposed to be promoting all these years!”  But for the staunch leaders, I became one chosen by the Lord who fell from his grace, because I wanted more than I deserve, and I looked “beyond the mark”. In their words, an angel of Lucifer deceived me and now I was a negative influence that could potentially harm others. They had to sacrifice me in order to protect the others members. Their god decided to put me to silence. At first, the leaders withdrew my callings as a branch counselor and teacher for the primary school. During that period, I discovered something important about myself that I had not realized before. If the loss of these callings did not have an emotional impact on me, what was the real reason for my involvement in the church all these years? My joy came from learning and sharing the truth presented in the Book of Mormon. I had discovered that I had been there for the truth, not for the church.

The president of the branch wanted to know why I am acting against the church that “raised me”. I assured him that, like him, I want to present the truth of the Book of Mormon and if I say something wrong, he should prove it to me. Later, after some incompatible discussions, overcome by the situation, he brought me in front of one of the counselors of the Romania-Moldova Mission from that time. I allowed them to have a meeting at my home. The counselor was aware of the messenger Christopher. He considered Christopher a crazy man which, according to his opinion, was the primary factor behind his ex-wives’ decision to leave him. I was shocked. I wept within myself. I couldn’t believe what I was hearing. We were judging a man not by his deeds but by the choices of his ex-wives? More than that, these women didn’t really leave him but he left them. I groaned with sadness to myself in those moments. In less than a year, the counselor’s wife divorced him. He too was now in the same situation of being judged according to his deeds or his wife’s deeds. Over the years, there have been situations when people from my entourage, who ridiculed the MWAW information, The Humanity Party plan, or the messenger, were put later in critical and painful emotional states (according to their cognitive patterns) which personally scared me a lot and that made me think seriously: “What in the world is going on here?” Then I was invited to talk with the mission president. If I didn’t find understanding among Romanian leaders, certainly the mission president will be more receptive. He will understand, right? He’s a man with potential. He’s the CEO of one of Utah’s most important home construction companies. Here I am, finding myself alone with him in the upper room of the building. I shared my experience in simple words and with a sincere heart. He had been informed about Christopher and considered him as a person who write and sell books with misleading content just to get rich. When I informed him that all the books are available for free on the internet, I expected him to acknowledge he was wrong, but my hopes were in vain. He changed the subject. One of his answers deeply shocked me and marked my days till today: “Any missionary who comes and says something different than what I know, I will send him home.”  … Sigh … His message became evident to me. Within this religious institution, he has the authority to make me great, if I remain silent and obedient, but if I resist, he could easily silence me and excommunicate me. At the end of the meeting, he imitated a kind of hug. I don’t know why, but for some reason, I felt I was hugging not a man, but an empty cold wall. It seemed like we were from completely different worlds. With every response from the leaders, my religious universe crumbled further. I would have been overjoyed if he or any other leader could demonstrate to me with clarity, understanding, and common sense that what I discovered is untrue or not beneficial for entire humanity. There was no one to take a stand and kick the ass of this Christopher who came like a thief overnight and began to steal everything we were taught by this world to value in life. Oh, how I wish at least one leader to confront me using scriptures, empirical evidence, or appealing to logic and reason to prove me wrong. No one dared. Nobody tried. No so-called shepherd tried to save me from error, from the mouth of the wolf. During those days, I experienced moments of sadness, disappointment, frustration, and hatred directed toward both myself and others. How was it possible not to see, not to hear all these things in the past, allowing myself to be deceived? Why do leaders seem incapable of recognizing and accepting the truth that lies before them? Am I rejected because I speak the truth that is presented right in front of our eyes, in our own book? What’s wrong with this world? I remember I got sick. Some eczema had appeared on my elbows due to my emotional stress. I realized that I also got two “cute” hemorrhoids, in their early stages. What helped me a lot to regain my peace and realize how to get through these difficult times, to return to the “first works”, was chapter 2 of the book – 666, The Mark of America—Seat of the Beast. Later I said to myself that if the leaders are not interested, maybe there are some members who love the truth and we will start together on the path of our salvation and be truly free. My pride deceived me once again. I persisted in sharing information during church meetings, asking questions that confused the leaders and members. I have stated truths from the Book of Mormon that have frequently challenged and contradicted the teachings presented within the church. I exercised my right, just like everyone else, to express my new beliefs, until one Sunday, when the branch president personally requested that I exit the building. The topic of discussion that day was paying the tithing. For the Church leaders, when it comes to money, paying tithing to the church should be the first priority of the members. However, this practice of loving churches more than those in need is considered to be abominable in the eyes of the God of the Book of Mormon (Mormon 8:37). But we, as members, do not know this truth because no one teaches these things in the Church. And who has time and energy to study personally if almost all the time is dedicated to work for survival? If we have a seriously ill brother among us (the elders’ quorum president was sick at that time and was looking for financial resources to treat the disease) what is expected of us, the richest religion in the world? Should we use our financial resources by going to the temple, (where we have already been many times) or would it be appropriate to help him financially? If we were in his place, what would we like to be done to us? But who is focused on this law if it is not taught in the Church? Before leaving the building, I confronted the president in public, regarding his lack of tolerance toward the beliefs of others, hypocrisy, and ignorance. This was the first time I had engaged in such an action, but that day, the words just came out of my mouth. When I stepped outside, I knew that I no longer had any reason to be there. A few weeks later, I was already brought to a disciplinary council for teaching false doctrines and verbal attacks in public at the address of church leaders. I chose to be there because I had nothing to hide and I wanted to find out who the leaders are behind closed doors. I requested to be judged in the presence of all the members, but my request was declined. Additionally, I requested to have two witnesses throughout the entire trial, but my request was also refused. In Caesar’s courts, these wishes were recognized as rights, but in the kingdom of the LDS god, they were forbidden to me. … Sigh. I have been accused of promoting false teachings, such as the Bible being a corrupt book. But this is true according to the Book of Mormon (1 Nephi 13:21-29). The answer from the mission president shocked me again: “I understand you, but this is not the official stance of the church.”  What??? We present this book as the infallible word of true God, but we are not allowed to declare the truth from it? And you tell me this thing after a decade in Mormonism? I simply could not believe what I was hearing. They didn’t take into account my letter regarding the behavior of the branch president, because “We cannot do this, … he is president”. What??? … I thought I didn’t hear right. God of the church protects only his leaders? Shouldn’t true God treat everyone equally and impartially? However, the president of the mission thanked me for the information presented in the letter. In a way, he thanked me for judging my brother and exposing hidden things within the local branch. … “Congratulations” to both of us! Right? … Sigh. The only thing I regretted was that I didn’t meet the demands of the branch president. If his desire was to see me leaving the building, just because I think differently, then let’s do unto him what he wants. The man was terrorized by the thought that the members were in danger and he had a “divine call” to protect them from me. At the end of the Disciplinary Council, I was disfellowshipped for at least one year. God of the church took from me all the “toys” (the privileges and the benefits) that a member typically receives. I have been asked to cease causing contentions in the branch. Helping people to think and have more than the “milk” of the gospel was considered to be something which does not lead to personal peace and the unification of souls. I was encouraged to read and ponder the Book of Mormon to give me strength to return to church through righteous living. … Really???? This is a joke, right? … Sigh … Nobody was there for me to understand me. We live in a lonely and dreary world indeed. I was asked to refrain from asking questions publicly and limit them to private settings. Well, at that moment I considered the council to be a private meeting, an appropriate moment, so I asked the mission president an essential question, closely related to our salvation: “I want to know how we can be saved. Does our salvation come through the blood of Jesus or through knowing the Real Truth?”  In the presence of his two witnesses, he looked at me and didn’t say a word. Nothing. I wanted to know also the reason why it was not possible for the president of the elders quorum to receive all the necessary financial help to overcome the disease. At that time he was looking for possible financial support through some charity sites. I suffered a lot to know that I represented a religious corporation that was not willing to save even its local leaders. The president’s answer was something like: “The church must achieve a balance between the needs of the members and the other needs that include the building of temples.” No temple construction is left unfinished, only the members have to look elsewhere for help. I was going to realize that the Church wanted to be the first when it comes to receiving money and to be the last when it has to offer financial support. I informed the disciplinary council that I no longer want to be part of the Church in any way, shape, or form. As a consequence, in the Letter of Disfellowship, the god of the LDS Church outlined three expectations for me during the next year of my inactivity. It can be assumed that these instructions or requests are in accordance with the teachings of Jesus in the Sermon on the Mount (Matthew chapters 5, 6, and 7) that are reflected and plagiarized in the teachings in the land Bountiful (Book of Mormon chapters 12, 13, and 14), teachings that were meant to bring happiness and salvation to all humanity. Top of Form Well, if to the God of MWAW these are the teachings that bring salvation, to the God of the LDS Church it was not important if I was going to know, understand and live according to these teachings. I was actually asked to pay tithing and offerings to the church and to wear temple garments, which are exclusively available at LDS Temples. Money! Money! Money! Show me the money Cosmin, and you will once again be welcomed with all rights into my earthly kingdom. … Wow!!! Now that’s news! … Sigh.

The experience deeply affected me on an emotional level. For me, that was the ultimate and complete disappointment. First-hand experiences that I witnessed with my own eyes and ears strengthened my conviction beyond any shadow of a doubt that the statements made by our last true messenger, regarding the religious organizations, were indeed accurate and truthful.  And it happened that I was freed from the chains of religion only because I chose a broken heart over a proud one. In other words, I admitted that I am a fool when it comes to knowing the Real Truth about human existence and reality. And this led me to MWAW where all the Real Truth is revealed to us, step by step, the truth before which all the Gods of religions and the false Christs of this world tremble in fear. …to be continued …

Paul Cosmin Sas

sassopi75@yahoo.com

+40 747 899 840